Avem o rădăcină ce ține o tulpină,
mișcînd din vreme ramul cu datina și neamul, tînjind după lumină, izvor de apă
lină. Dar ramul se-încovoaie de-atîta vînt și ploaie, și-și leagă de tulpină
iubiri din rădăcină, lumină din lumină vibrînd pe unda fină, din neamul
strămoșesc, tărîm dumnezeiesc, ce nu-și uită credința, înscrisul și velința, ce
nu-și uită străbunii treziți din colbul humii, cu datini scrise-n verbe și-n
magice proverbe, înscrise în poeme cu fir de-înțelepciune.
Ca să știm ce căutăm și cine suntem,
să știm de ce mișcă ramul cînd se scutură tot neamul, trebuie să știm tulpina,
să vedem și rădăcina, care plînge în tăcere că nu știm a ei avere, nu vedem a
lumii taine încifrate pe vechi haine, scrise cu fir de iubire și lacrimi de
nemurire. Popor român tu ține minte, că ești stăpîn pe lucruri sfinte, pe
graiul sacru rupt din rai și-o doină sfîntă dintr-un nai, vibrații dulci de
fericire șoptite-n lacrimi de iubire, pe tot parfumul florilor și roua pură a
zorilor, pe "ler e, Doamne, ler, pe pămînt și-n cer", colinda din
grindă cu ingeri-n tindă, pe glia străbună cu lapte de mumă ce mișcă un dor de
tainic izvor, ce mișcă fioruri, mistere din doruri, de noi și de voi, dureri și
nevoi.
"În acele timpuri pe pămînt
trăiau uriașii, după ce fii lui Dumnezeu au fost primiți de fiicele oamenilor,
iar acestea le-au dăruit copii. Aceștia au fost eroii faimoși din
Antichitate." (Geneza 6/4)
După ultima eră glaciară, survenită
în urmă cu cca 13000 de ani, populația existentă pe teritoriul Europei de azi a
dispărut aproape complet, salvîndu-se doar câțiva în peșterile din Munții
Carpați. După încălzirea treptată a vremii, ei au ieșit pe platourile montane,
avînd ca principală ocupație păstoritul. Corindele românești cu păstori, cu blândul
păstor, cu oițe și mioare, au penetrat istoria pînă în timpurile noastre, cor-indul fiind tradus ca
corul ingerilor. Păstorii din Munții Carpați de acum 13000 de ani sunt
purtătorii genelor unei civilizații mai vechi, mult avansată față de ceea ce
putem noi percepe azi.
Cum au continuat retragerea apelor
acești păstori au coborît din munți, o parte stabilindu-se pe aici, pe lîngă
cursul rîurilor, altă parte colindînd munții, împrăștiindu-se în toată Europa.
Strămoșii genetici ai tuturor europenilor sunt ciobanii și țăranii plecați de
aici, precum și mama tuturor limbilor Europei este limba română veche, graiul
vorovit în satele românești unde nu a putut modifica tăvălugul modernismului
totul.
Semnele încrustate în lemnul caselor
și porților vechi, cele țesute, împletite, cusute sau brodate în țoale și
îmbrăcămintea noastră tradițională, sunt un limbaj cosmic ancestral ai
oamenilor primordialității. Pe atunci spiritul cu materia erau echilibrate,
într-un echilibru dynamic, respectînd echilibrul naturii, a celor patru
elemente de bază: pămînt, aer, foc și apă, respectînd legile cosmice. Erau
echilibrați, cumpătați, înțelepți, trăind într-o armonie perfectă cu toată
natura, în simplitatea veșniciei.
Dar de atunci pînă în zilele noastre
s-a dezechilibrat total întreaga societate. A preluat controlul mintea cea
orgolioasă și a făcut totul de capul ei, neluînd în seamă tînguirile inimii,
închizînd-o și închizîndu-ne într-a veșniciei noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu