vineri, 15 august 2014

Rădăcina


            Avem o rădăcină ce ține o tulpină, mișcînd din vreme ramul cu datina și neamul, tînjind după lumină, izvor de apă lină. Dar ramul se-încovoaie de-atîta vînt și ploaie, și-și leagă de tulpină iubiri din rădăcină, lumină din lumină vibrînd pe unda fină, din neamul strămoșesc, tărîm dumnezeiesc, ce nu-și uită credința, înscrisul și velința, ce nu-și uită străbunii treziți din colbul humii, cu datini scrise-n verbe și-n magice proverbe, înscrise în poeme cu fir de-înțelepciune.

Ca să știm ce căutăm și cine suntem, să știm de ce mișcă ramul cînd se scutură tot neamul, trebuie să știm tulpina, să vedem și rădăcina, care plînge în tăcere că nu știm a ei avere, nu vedem a lumii taine încifrate pe vechi haine, scrise cu fir de iubire și lacrimi de nemurire. Popor român tu ține minte, că ești stăpîn pe lucruri sfinte, pe graiul sacru rupt din rai și-o doină sfîntă dintr-un nai, vibrații dulci de fericire șoptite-n lacrimi de iubire, pe tot parfumul florilor și roua pură a zorilor, pe "ler e, Doamne, ler, pe pămînt și-n cer", colinda din grindă cu ingeri-n tindă, pe glia străbună cu lapte de mumă ce mișcă un dor de tainic izvor, ce mișcă fioruri, mistere din doruri, de noi și de voi, dureri și nevoi. 

"În acele timpuri pe pămînt trăiau uriașii, după ce fii lui Dumnezeu au fost primiți de fiicele oamenilor, iar acestea le-au dăruit copii. Aceștia au fost eroii faimoși din Antichitate." (Geneza 6/4)
            
După ultima eră glaciară, survenită în urmă cu cca 13000 de ani, populația existentă pe teritoriul Europei de azi a dispărut aproape complet, salvîndu-se doar câțiva în peșterile din Munții Carpați. După încălzirea treptată a vremii, ei au ieșit pe platourile montane, avînd ca principală ocupație păstoritul. Corindele românești cu păstori, cu blândul păstor, cu oițe și mioare, au penetrat istoria pînă în timpurile noastre, cor-indul fiind tradus ca corul ingerilor. Păstorii din Munții Carpați de acum 13000 de ani sunt purtătorii genelor unei civilizații mai vechi, mult avansată față de ceea ce putem noi percepe azi.

            Cum au continuat retragerea apelor acești păstori au coborît din munți, o parte stabilindu-se pe aici, pe lîngă cursul rîurilor, altă parte colindînd munții, împrăștiindu-se în toată Europa. Strămoșii genetici ai tuturor europenilor sunt ciobanii și țăranii plecați de aici, precum și mama tuturor limbilor Europei este limba română veche, graiul vorovit în satele românești unde nu a putut modifica tăvălugul modernismului totul.

Semnele încrustate în lemnul caselor și porților vechi, cele țesute, împletite, cusute sau brodate în țoale și îmbrăcămintea noastră tradițională, sunt un limbaj cosmic ancestral ai oamenilor primordialității. Pe atunci spiritul cu materia erau echilibrate, într-un echilibru dynamic, respectînd echilibrul naturii, a celor patru elemente de bază: pămînt, aer, foc și apă, respectînd legile cosmice. Erau echilibrați, cumpătați, înțelepți, trăind într-o armonie perfectă cu toată natura, în simplitatea veșniciei.

            Dar de atunci pînă în zilele noastre s-a dezechilibrat total întreaga societate. A preluat controlul mintea cea orgolioasă și a făcut totul de capul ei, neluînd în seamă tînguirile inimii, închizînd-o și închizîndu-ne într-a veșniciei noapte.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu