Solstițiul de iarnă

Solstițiul de iarnă, sau cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte din an, are loc anul acesta în 22 decembrie 2014, la ora 1:03, conform observatorului astronomic ʺAmiral Vasile Urseanuʺ din București, când practic începe iarna astronomică. La data solstițiului de iarnă, Soarele răsare cu 23° 27' la sud de punctul cardinal est și apune tot cu același unghi spre sud față de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el "urcă" - ținând cont de latitudinea medie a țării noastre, de 45° - la numai 21° față de orizont. În consecință, la această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute (pentru București). Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice. De la această dată durata nopților va scadea, iar ziua va crește continuu până la solstițiul de vară.

Solstiţiul de iarnă a fost de-a lungul istoriei prilej pentru numeroase sărbători, festivaluri păgâne şi serbări religioase. Cea mai frecventă interpretare pe care solstiţiul de iarnă a primit-o a fost aceea că este momentul în care se deschid deopotrivă cerurile și străfundurile, iar puterile bune și cele rele se confruntă într-o bătălie epică. Soarele, care până la această dată, își pierde puterile și îmbătrânește în lupta cu noaptea, va câștiga bătălia cu forțele întunericului și va renaște. Tradițiile și obiceiurile păgâne legate de sacrificii, multe dintre ele împletindu-se dea lungul timpului cu serbările religioase, vin de la începuturile vremurilor când oamenii se închinau Luminii, Soarelui, căruia îi aduceau ofrande și jertfe pentru a câștiga bătălia cu forțele întunericului. Se crede că și Ignatul, obiceiul sacrificării porcilor, e legat prin firele timpului de aceste festivaluri precreștine, când sângele sacrificiului avea rolul de a întrema Soarele vlăguit și stors de putere.

Urmează sărbătoarea Ajunului, pe 24 decembrie, patronată de Moș Ajun, stăpânul timpului, care prefigurează anul care vine, dar și deținătorul puterii anului ce vine. Nașterea Mântuitorului, nașterea Luminii din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, este practic renașterea credinței și speranței într-o lume mai bună, într-o lumii a luminii și a iubirii, este puterea care ne leagă pe toți și toate de originea noastră, este puterea credinței. Dacă crezi sau dacă nu crezi ai dreptate, dar doar celor care cred cu adevărat li se deschid cerurile de deasupra lor și li se arată calea unde să-și trăiască viața. Viața veșnică! Doar cei care cred în Lumină, în iubire, pot avea parte de aceste fioruri și înălțări, de magia Crăciunului, doar cei care și-au curățat și deschis sufletele spre lumină pot simți iubirea dumnezeiască, pot să-l simtă pe Dumnezeu alături de ei.

Fie ca sărbătoarea Nașterii Mântuitorului să vă aducă tuturor bucuria, liniștea și împăcarea sufletească, să îngropăm ura, mizeriile și tristețea în groapa cu anul care-și dă ultima suflare și moare, și să ne lăsăm purtați în brațele mirajului lui Moș Ajun, un nou început dintr-un sfârșit, o nouă renaștere a speranțelor într-o lume mai bună și mai curată. Cerurile se deschid în noapte și coboară din înalturi calde șoapte, glasuri tainice de îngerași, colindă-n cor prin guri de copilași, să ne aducă un cadou frumos, nașterea Domnului Iisus Cristos .. Acel care ne-nvață ce-i menirea, urmându-I calea vieții, mântuirea.