Solstițiul de iarnă, sau cea mai scurtă zi și cea mai lungă
noapte din an, are loc anul acesta în 22 decembrie 2014, la ora 1:03, conform
observatorului astronomic ʺAmiral Vasile Urseanuʺ din București, când practic
începe iarna astronomică. La data solstițiului de iarnă, Soarele răsare cu 23°
27' la sud de punctul cardinal est și apune tot cu același unghi spre sud față
de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el "urcă" - ținând cont
de latitudinea medie a țării noastre, de 45° - la numai 21° față de orizont. În
consecință, la această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore
și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute
(pentru București). Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc
invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice. De la această dată
durata nopților va scadea, iar ziua va crește continuu până la solstițiul de
vară.
Solstiţiul de iarnă a fost de-a lungul istoriei prilej pentru
numeroase sărbători, festivaluri păgâne şi serbări religioase. Cea mai
frecventă interpretare pe care solstiţiul de iarnă a primit-o a fost aceea că este
momentul în care se deschid deopotrivă cerurile și străfundurile, iar puterile
bune și cele rele se confruntă într-o bătălie epică. Soarele, care până la
această dată, își pierde puterile și îmbătrânește în lupta cu noaptea, va
câștiga bătălia cu forțele întunericului și va renaște. Tradițiile și
obiceiurile păgâne legate de sacrificii, multe dintre ele împletindu-se dea
lungul timpului cu serbările religioase, vin de la începuturile vremurilor când
oamenii se închinau Luminii, Soarelui, căruia îi aduceau ofrande și jertfe
pentru a câștiga bătălia cu forțele întunericului. Se crede că și Ignatul,
obiceiul sacrificării porcilor, e legat prin firele timpului de aceste
festivaluri precreștine, când sângele sacrificiului avea rolul de a întrema
Soarele vlăguit și stors de putere.
Urmează sărbătoarea Ajunului, pe 24 decembrie, patronată de
Moș Ajun, stăpânul timpului, care prefigurează anul care vine, dar și deținătorul
puterii anului ce vine. Nașterea Mântuitorului, nașterea Luminii din Lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, este practic renașterea credinței și
speranței într-o lume mai bună, într-o lumii a luminii și a iubirii, este
puterea care ne leagă pe toți și toate de originea noastră, este puterea
credinței. Dacă crezi sau dacă nu crezi ai dreptate, dar doar celor care cred
cu adevărat li se deschid cerurile de deasupra lor și li se arată calea unde
să-și trăiască viața. Viața veșnică! Doar cei care cred în Lumină, în iubire, pot
avea parte de aceste fioruri și înălțări, de magia Crăciunului, doar cei care
și-au curățat și deschis sufletele spre lumină pot simți iubirea dumnezeiască,
pot să-l simtă pe Dumnezeu alături de ei.
Fie ca sărbătoarea Nașterii Mântuitorului să vă aducă tuturor
bucuria, liniștea și împăcarea sufletească, să îngropăm ura, mizeriile și
tristețea în groapa cu anul care-și dă ultima suflare și moare, și să ne lăsăm
purtați în brațele mirajului lui Moș Ajun, un nou început dintr-un sfârșit, o
nouă renaștere a speranțelor într-o lume mai bună și mai curată. Cerurile se deschid
în noapte și coboară din înalturi calde șoapte, glasuri tainice de îngerași,
colindă-n cor prin guri de copilași, să ne aducă un cadou frumos, nașterea
Domnului Iisus Cristos .. Acel care ne-nvață ce-i menirea, urmându-I calea
vieții, mântuirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu